Deocamdata ii e bine.Se zbenguie fara griji intr-o lume pictata cu bagare de seama.Peretii ii sunt patati de zambete iar fereastra de la care o pandeste soarele deocamdata-i prea sus ca sa o poata singura deschide.Zilnic construieste cu cuburile ceva,zilnic decupeaza forme din carti,zilnic canta si-si agita manutele intre munti de plus si nasuri de vata.Zilnic ma uimeste cu cate o lectie de simplitate.Si tocmai de asta mi-e teamna ca nu cumva intr-o zi sa oboseasca,sa nu-si mai zbata manutele,sa nu mai cante,sa nu mai decupeze,sa nu mai construiasca,ci sa zboare prin fereastra si sa se topeasca intr-o lume pervertita unde va sa sfarseaca in cel mai bun caz o femeie perfida,inteleapta sau in cel mai rau caz o nebuna marginalizata intr-o societate plina de rigori si de lectii perfide.
Nu stiu ce i-as spune copilului din mine.. Habar n-am. Am cam uitat de cand il am pe Alex. Intr-un fel, sunt un copil..cu un copil..
RăspundețiȘtergereBogdan e tampitel de felul lui. Dar i-ai smuls o lacrima de zambet.
RăspundețiȘtergerehmm... :D mi-ai dat ceva idei... o sa ma apuc de o serie noua de articole... "Cu copilu` din mine la pediatrie"...uei... iti multumesc :D
RăspundețiȘtergereOricum puradelu` interior nu se schimba el chiar asa :D numai sa nu fie uitat... atata tot
Copilul din mine...inca ma steapta ! Sper sa apuc ziua sa ma reintorc la el...
RăspundețiȘtergereI-as spune copilului sa ma insoteasca pe tot parcursul vietii
RăspundețiȘtergere