joi, noiembrie 18

Copilei din mine

Deocamdata ii e bine.Se zbenguie fara griji intr-o lume pictata cu bagare de seama.Peretii ii sunt patati de zambete iar fereastra de la care o pandeste soarele deocamdata-i prea sus ca sa o poata singura deschide.Zilnic construieste cu cuburile ceva,zilnic decupeaza forme din carti,zilnic canta si-si agita manutele intre munti de plus si nasuri de vata.Zilnic ma uimeste cu cate o lectie de simplitate.Si tocmai de asta mi-e teamna ca nu cumva intr-o zi sa oboseasca,sa nu-si mai zbata manutele,sa nu mai cante,sa nu mai decupeze,sa nu mai construiasca,ci sa zboare prin fereastra si sa se topeasca intr-o lume pervertita unde va sa sfarseaca in cel mai bun caz o femeie perfida,inteleapta sau in cel mai rau caz o nebuna marginalizata intr-o societate plina de rigori si de lectii perfide.

Etichete:

5 comentarii:

La 18 noiembrie 2010 la 18:14 , Anonymous Florin a spus...

Nu stiu ce i-as spune copilului din mine.. Habar n-am. Am cam uitat de cand il am pe Alex. Intr-un fel, sunt un copil..cu un copil..

 
La 18 noiembrie 2010 la 22:49 , Blogger Bogdan Popa a spus...

Bogdan e tampitel de felul lui. Dar i-ai smuls o lacrima de zambet.

 
La 19 noiembrie 2010 la 02:19 , Blogger Giarmaica a spus...

hmm... :D mi-ai dat ceva idei... o sa ma apuc de o serie noua de articole... "Cu copilu` din mine la pediatrie"...uei... iti multumesc :D

Oricum puradelu` interior nu se schimba el chiar asa :D numai sa nu fie uitat... atata tot

 
La 19 noiembrie 2010 la 02:23 , Anonymous cuvintealese a spus...

Copilul din mine...inca ma steapta ! Sper sa apuc ziua sa ma reintorc la el...

 
La 19 noiembrie 2010 la 14:15 , Anonymous Anonim a spus...

I-as spune copilului sa ma insoteasca pe tot parcursul vietii

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire